Thursday, May 13, 2010

Prizonierul tehnologiei


Visez că o să mor cu sute de cabluri încolăcite în jurul meu, după ce mi-am împiedicat de unul din zecile de încărcătoare care stau vârâte în prize prin casă. Sau că o să-mi iau un avânt prea mare câd o să arunc furios imprimanta pe geam şi o să cad odată cu ea. Sau că o să mă chinui cu vreo tumoare provocată de efectele combinate ale routerelor wireless, telefoanelor mobile şi ale celorlalte aparate electrice şi electronice din jurul meu. Asta după o săptămână de coşmar. De coşmar tehnologic.

Totul a început joi dimineaţa. Îmi iau eu iPhone-ul ca de obicei, să citesc ultimele ştiri liniştit acolo unde mai nou până şi regele merge cu iPhone-ul, şi constat că Rock îmi pune la dispoziţie 7 update-uri. Vreţi să le faceţi? Sigur, îmi zic eu, trecând delicat degetul peste touchscreenul capacitiv al device-ului. Se instalează vreo două update-uri, se închide şi aşa rămâne. Oricât am încercat să-l deschid ulterior, nimic. Măr muşcat şi atât.

Plec nervos la serviciu şi aici, fără să mai citesc nimic, fără să mai verific pe vreun site sau vreun forum, mă arunc cu capul înainte şi fac update de soft. Instalez ultima versiune, oficială. Dintr-o dată mă trezesc că nu mai am iPhone, ci doar iPod. După vreo zece ore de căutat soluţii, mă lămuresc definitiv pe la 4 dimineaţa că telefonul meu nu mai poate fi deblocat pentru a funcţiona în reţeaua Vodafone. Cel puţin deocamdată, sper că nu pentru totdeauna..

Bun, rămas acum fără telefon, îmi încolţeşte în minte conceptul de smartphone de back-up. Adica smartphone-ul ala pe are trebuie sa-l aibă tot omul atunci când i se strică smartphone-ul principal. Fac rapid studii de piaţă, întreb câţiva prieteni utilizatori şi decid. Vineri seara deja aveam un mic telefon inteligent cu Android - un HTC Tattoo. Şi încă o noapte pierdută ca să instalez chestii şi să văd ce poate.

A doua zi, constat că HTC nu oferă suport pentru Mac şi nu pot folosi telefonul pe post de modem să mă dau pe net de pe laptop. Mă rog, cică s-ar putea, dar nu mi-am dat încă doctoratul în editat manual fişiere de sistem pentru MacOS Snow Leopard, aşa că o las pe mai târziu.

Duminică, încerc să conectez imprimanta la reţeaua wireless. Fără rezultat. Constat tot atunci că nici MacBook-ul nu mai vede reţeaua wireless din dormitor, deşi routerul e în camera alăturată, la 2 metri. Folosesc un cablu (deci cablurile sunt mai mult decât utile, da?!), printez ce am de printat şi mă culc, refuzând să mai pierd încă o noapte.



Luni dimineaţa încerc să iau laptop-ul acolo unde luam de obicei iPhone-ul. Îl iau degeaba, n-avea reţea. Nici Tattoo-ul n-avea. Verific lângă router şi constat că la 30 de cm de el, avea semnal doar 2 liniuţe din 5. La câţiva metri, semnal zero. Mă enervez, scot din dulap routerul de back-up - oricât de greu v-ar fi să credeţi, aveam de câteva săptămâni aşa ceva - şi-l instaleze. Alte câteva cabluri şi încă un încărcător. Verific semnalul, full.

Peste zi, nu mai pot accesa internetul prin Vodafone, restart la telefon de câteva ori, umblat la setări, nimic. Răsuflu uşurat când aflu că a fost o defecţiune a operatorului. Însă surprizele nu se sfârşesc. Luni seara, acasă, dau să conectez Tattoo-ul la router, după ce-l configurez vreo jumătate de oră, şi… nimic. HTC-ul meu nu vedea noua reţea. Ba nu mai vedea nici reţelele vecinilor. Mă pun pe restartat, modificat setări în telefon - nici un rezultat. După încă vreo oră de săpat pe internet, pe la două noaptea, mă lămuresc. Routerul era prea deştept pentru telefon meu aşa că îl prostesc un pic şi renunţ la 802.11n, setându-l doar în 802.11b/g. Şi HTC-ul vede reţeaua.

Până luni, am crezut că tehnologia e menită să ne uşureze viaţa şi să ne economisească timpul. Acum nu mai sunt aşa sigur. Cert este că toate astea m-au convins de valabilitatea a două truisme aparent banale:

- cu cât ai mai multe gadgeturi, şansele să se defecteze vreunul dintre ele sunt mai mari
- cu cât ai mai multe device-uri, probabilitatea ca între ele să apară probleme de conectivitate e mai mare

PS. Mă gândesc, totuşi, dacă nu-ar trebui să cumpăr şi un telefon de back-up la smartphone-ul de back-up. Dacă se strică şi ăsta?…

PPS. E o bună ocazie să anunţ că mi-am mai luat două cabluri noi. Unul DVI-D - HDMI şi un altul optic cu adaptor Mini-TOSLINK.

3 comments:

Anonymous said...

te-ai gandit sa revii la telefonul cu fir si atat? Poate fi foarte util, mai ales cand dai nr. de acasa iar tu esti la birou, sau viceversa. Si nu, asta nu-i un motiv sa te stresezi, lasa-i pe ceilalti sa o faca :D
a.

Unknown said...

G, io in locul tau as trimite dracului toate instrumentele astea diabolice, as dormi pe saturate si as decide apoi, cu capul lucid, sa devin un globetrotter. Cand ajungi cu limba de-un cot in Zaragoza, te astept cu o paella de puta madre :D

Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
Old Mother Nature's recipes
That brings the bare necessities of life

bucatarulflegmatic said...

Stiu exact ce vrei sa spui, Gheorghita! Totusi ma deranjeaza resemnarea care transpare printre randuri. Ce, e vina ta? E vina lor!