sursă foto, evident, http://chez.mazilique.ro/
OK, recunosc, e o exagerare, nu m-au atacat stridiile, ci am fugit eu de ele. Prin casă. Vineri. Făcusem cărare între bucătărie şi cel mai îndepărtat colţ al apartamentului, adică undeva prin dormitor, tot vânturându-mă cu un cuţit mare, măcelăresc, în mână şi întrebându-mă cum Dumnezeu am ajuns în situaţia asta.Cum ajunsesem? Nimic mai simplu. În timpul zilei mă abordase Mazi pe mess: cum facem să ne vedem că are ceva să-i dea Ioanei. Punem noi la punct detaliile şi pe la ora 18 Toyota mea portocalie era parcată în faţa restaurantului unde Mazi făcea nu ştiu ce reportaj sau chestie legată de jobul ei.
