Showing posts with label spectacole. Show all posts
Showing posts with label spectacole. Show all posts

Sunday, November 08, 2009

Cum am primit eu cadou sânii unei colege

Cum e să primeşti cadou, în avans la aniversarea ta, sânii unei colege, fără ca tu măcar să fi visat asta? Mai mult, cum e să te poţi lăuda că ai pus mâna pe ei, fără ca partenera ta să se supere?

Puteţi afla cum, citind aici întreaga poveste. Later edit: Din motive care îmi scapă - autorul postării susţine, totuşi, sus şi tare, că nu a fost ameninţat cu castrarea de către colegă - povestea a fost ştearsă de pe blog. Mi-a dat însă voie să iau din cache-ul google şi sa o public aici. 

Povestea visului meu erotic cu Gheorghiţă
Atenţie, acest text conţine interpretari de vise şi rigori ştiinţifice
Premise
Pentru a nu avea impresia că acesta este încă un text în care se introduce forţat un conţinut sexual pentru a aduce audienţă, simt nevoia să îl abordez cu o minimă rigoare ştiinţifică.
În apărarea mea, trebuie să recunosc din start că în preziua visului am citit un articol în Gândul care pleda pentru relaţiile sexuale la locul de muncă. Faptul că în vis apar cele trei personaje de care voi scrie mai jos nu este nici el întâmplător.
Personajele:
Eu – apar frecvent in visele pe care le am, deci nici o surpriză aici;
Gheorghiţă – îl ştiu de cinci ani, adică îndeajuns de mult cât să cunosc că în spatele aparenţei sale de cybernerd bate o inimă de star porno. Mai mult, în preziua visului am stat de vorbă cu el, l-am înjurat, ba chiar am comentat şi la blogul lui;
Maria – este o colegă de serviciu, o ştiu de patru ani, este femeie şi are sâni, deci nici o surpriză aici.
VISUL…
Maria stă relaxată pe scaun, la birou, în timp ce Gheorghiţă, sprijinit de spătar,  o ţine în braţe şi vorbeşte despre lucruri interesante – evoluţia presei online, strategiile companiior de asigurări din România etc…
La un moment dat observ că ambele mâini ale lui Gheorghiţă se sprijină pe sânii Mariei, iar degetele lui se mişcă de-a lungul şi de-a latul lor fără nici o jenă.
Strig: “Gheorghiţă, nenorocitule, să nu crezi că păcăleşti pe cineva cu stratagemele astea de doi bani! Ia mâna de pe sânii fetei!”
Gheorghiţă răspunde cât se poate de puţin deranjat: “De ce să le iau, dacă îi place”?
Maria răspunde la rândul ei cât se poate de relaxat: “De ce să le ia, poate îmi place”…
Protestez în continuare, astfel încât Maria îl îndepărtează pe Gheorghiţă din spatele ei şi îl trimite lângă mine, în faţa ei. Apoi se apleacă peste birou şi dă startul unui concurs. “O să număr de la 10 la 0. La zero luaţi mâna”.
În momentul în care Maria începe să numere, Gheorghiţă o apucă pe Maria cu mâna stângă de sânul stâng, în timp ce eu o apuc cu mâna dreaptă de sânul drept, fiecare dintre noi manevrând obiectul de concurs cum ştie mai bine. “10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, zero!”
Gheorghiţă şi cu mine ne retragem sportiv mâinile în acelaşi timp. Maria părăseşte biroul câteva secunde. Eu şi cu Gheorghiţă ne ferim să ne privim în ochi.
Maria se întoarce cu două cartonaşe pe care le lipeşte pe perete.
Eu primisem nota 9. Gheorghiţă nota 8… Mă trezesc cu gândul că Gheorghiţă o să se supere pe mine.
Interpretări:
1) Gheorghiţă este un pervers chiar şi în visele altora;
2) Gheorghiţă reuşeşte să vorbească despre evoluţia presei online, strategii de marketing etc chiar şi în visele erotice;
3) Nota 8 obţinută de Gheorghiţă este mai valoroasă decât nota 9 obţinută de mine. Lăsând la o parte faptul că optul este o cifră eminamente erotică, dată pe spate poate însemna şi infinit. Pe când un nouă, fără să dea nimeni de şase înainte, e un fel de onanie… (Bucătarulflegmatic)


Nu ştiu dacă e de laudă sau nu. Ce pot spune e că, dacă aş fi fost în locul lui Danuţ, autorul postării şi unul dintre cei mai talentaţi oameni pe care i-am cunoscut, n-aş fi fost la fel de indulgent cu el, aşa cum a fost el cu mine. El n-ar fi primit de la mine notă de trecere :D .

Monday, September 21, 2009

Cum n-am înţeles eu nimic dintr-un un spectacol de dans


sursă foto: http://www.cndb.ro/
De teamă, probabil, să nu devin total incult, după cele vreo sută şi ceva de episoade din Stargate văzute în decurs de o lună, Ioana m-a dezlipit de tastatură şi m-a scos în week-end la un spectacol de dans. Dans contemporan. La Centrul Naţional al Dansului. Ba chiar în cadrul unui festival, o platformă cu cele mai reprezentative, se pare, producţii de gen. Totul grupat sub titlul „Băi efemerule!”, chestie pe care, deşi am făcut oareşce speculaţii cu privire la ce înseamnă, nu pot spune cu mână pe inimă că am înţeles-o. Şi nu a fost singurul lucru pe care nu l-am înţeles, semn că procesul meu de prostire a trecut deja de punctul de unde devine ireversibil.

Al doilea lucru pe care nu l-am înţeles a fost chiar spectacolul. Ceva despre 3 persoane, 2 tipe şi un tip, şi relaţia dintre ele. Din păcate programul evenimentului a ţinut să mă dezumfle încă de la început. Nu, nu era vorba de un trio erotic şi spectacolul nu îşi propunea să surprindă relaţia din perspectiva asta.

Din fericire, spectacolul a fost scurt – 20 şi ceva de minute, aşa că de data asta n-am apucat să adorm. Am apucat să observ câteva amănunte şi să fac câteva constatări, pe care le trec mai jos cu liniuţă. Mai mult nu m-a dus capul :)

- Îmi imaginez că e un pas important în istoria dansului, dar dansul fără muzică e ciudat. Pe bune. Sau cel puţin ce am văzut eu nu reuşea să mă facă să-mi scot din cap întrebarea „Bine, bine, dar Radiohead când începe?”
- Se pare că aveam o imagine falsă despre silueta dansatoarelor. Mă gândeam că mobilitatea extremă e strâns dependentă de silueta extrem de subţire. Vax. Una dintre dansatoare era masivă bine. Nu grasă, dar masivă. N-aş fi vrut să-mi dea o palmă…
- Celălalt mit legat de dansatoare a rămas încă în picioare. Nici astea nu aveau sâni mari.
- Există nişte converşi speciali pentru dans modern. Nu vă gândiţi la balerini, ci la ceva din linia All Star. Mă rog, nu cred că erau chiar Converse (că nu-s pe site-ul producătorului), dar arătau ca şi cum ar fi, doar talpa era un pic diferită, cam în genul ăsta.
- A fost şi o parte bună (pe lângă aia că a durat puţin). La spectacolul asta n-a umblat nimeni gol băgându-şi degetele pe gât încercând să vomite (cum mi-a povestit sora-mea că a văzut în acelaşi loc vineri) şi nici nu a urinat nimeni pe scenă (ca într-un alt spectacol văzut de Ioana şi Mazi acum câţiva ani)

Cum m-am lămurit că nu-s suficient de cultivat pentru dansul contemporan, o să-mi mai supun la test receptivitatea artistică la un spectacol de operă. Contemporană dacă se poate.