Cum instalezi modemul Vodafone pe Mac şi de ce angajaţii Vodafone sunt retarzi

Ai un computer Apple si te pune naiba sa vrei internet mobil de la Vodafone. Pe spatele pachetului în care e ambalat modemul citeşti clar: pentru a utiliza acest dispozitiv ai nevoie de un computer care rulează Windows. Nimic despre Mac. Vânzătorul te asigură însă că e compatibil şi cu computerele Apple.

Cum am plâns eu la o ştire cu Apple

De la Puiul lui Alexandru Brătescu Voineşti nu m-a mai înduioşat atât de tare o poveste:

Prizonierul tehnologiei

Visez că o să mor cu sute de cabluri încolăcite în jurul meu, după ce mi-am împiedicat de unul din zecile de încărcătoare care stau vârâte în prize prin casă. Sau că o să-mi iau un avânt prea mare câd o să arunc furios imprimanta pe geam şi o să cad odată cu ea. Sau că o să mă chinui cu vreo tumoare provocată de efectele combinate ale routerelor wireless, telefoanelor mobile şi ale celorlalte aparate electrice şi electronice din jurul meu. Asta după o săptămână de coşmar. De coşmar tehnologic.

Totul a început joi dimineaţa. Îmi iau eu iPhone-ul ca de obicei, să citesc ultimele ştiri liniştit acolo unde mai nou până şi regele merge cu iPhone-ul, şi constat că Rock îmi pune la dispoziţie 7 update-uri. Vreţi să le faceţi? Sigur, îmi zic eu, trecând delicat degetul peste touchscreenul capacitiv al device-ului. Se instalează vreo două update-uri, se închide şi aşa rămâne. Oricât am încercat să-l deschid ulterior, nimic. Măr muşcat şi atât.

Să treci de la PC la Mac e ca şi cum ai schimba iubita...

…Nu e deloc o decizie uşoară. Cu cea veche (cu vista, dupa ce avusesem o alta cu xp) te obişnuiseşi, îi cunoşteai deja toate defectele (şi slavă domnului Bill Gates, avea o grămadă) dar ştiai cum să te porţi cu ea şi ce aşteptări să ai. Ce naiba, fusese practic prima şi cea mai serioasă relaţie a ta. Deşi te scotea deseori din minţi, nu găseai niciodată suficientă putere şi curaj să o înlocuieşti. Auziseşi tu pe la unii că mai există şi altfel de relaţii, vedeai pe alţii că par foarte mulţumiţi de ale lor, mult mai arătoase, pe care le afişau cu mândrie peste tot, dar te temeai să nu faci vreo greşeală, sărind din lac în puţ.

iPod fail sau ce caută Shuffle-ul meu pe calorifer

L-am cumpărat să mă bucur şi eu de muzică în orele pe care le petreceam alergând sau făcând diverse exerciţii la sală. Acum câteva luni eram oarecum încântat de el, părea a fi numai bun pentru asta. OK, nu avea butoane, nu avea display, dar cine stă să butoneze la mp3 player sau să se uite la ecran când face sport.

Designerii de la apple se gândiseră fix la cei care fac sport când au conceput noul Shuffle – avea clemă pentru a-l prinde de trening, era incredibil de uşor, avea telecomandă la îndemână şi nu fusese împopoţonat cu nici o chestie inutilă care să-l facă mai scump şi mai complicat. Ba chiar clipul de prezentare de pe site-ul apple ni-l arăta purtat de o tipă care face jogging, de o alta care merge pe o bicicletă... Ce putea fi mai clar de atât?!

iPod Shuffle de pe tare.ro

Eh, deşi e pentru sportivi, designerilor de la apple le-a scăpat un mic amănunt. Mic şi neimportant. Nici nu poţi să-i acuzi măcar. Cine putea să-şi imagineze că oamenii când fac sport… transpiră?! Ca să nu mai zic că transpiratul e ceva inestetic, iar designerii de la apple sunt nişte aşi ai esteticii, după cum bine ştim.

Consecinţa este că, după 50 de minute de alergat, controlerul plasat în dreptul gatului devine inutilizabil. Un strop de transpiraţie dacă pică pe el, nu mai răspunde la nici o comandă – nu poţi să mai opreşti playerul, nu poţi să-l dai mai tare sau mai încet. Rămâi cu playlistul pe care erai, în heavy rotation…

Aşa că, mai nou, când mă întorc de la sală, nu mai am doar grija echipamentului – sa-l pun la spălat. Acum trebuie să întind şi iPod-ul Shuffle-ul pe calorifer şi să mă rog să se usuce controlerul până data viitore când mă duc la alergat…

Ce înseamnă să ai iPhone sau cum am devenit erou al tehnologiei

Ştiu, n-am mai dat pe blog de ceva vreme, dar, credeţi-mă, am o scuză foarte bună. Mi-am luat iPhone. Nu râdeţi! Habar n-aveţi (în caz că nu deţineţi şi voi unul) ce înseamnă să ai iPhone. Nu-i deloc un lucru simplu. La iPhone e de muncă, nu glumă – zeci de pagini de documentaţie de citit, zeci, dacă nu sute, de forumuri de cercetat, câteva zeci de mii de aplicaţii prin care să scotoceşti - pentru a avea smartphone-ul de care să fii mulţumit. Până nu demult, mă uitam ironic la cei care-şi fluturau iPhone-ul. Acum îi privesc cu respect. Am aflat într-un final că sub ţoalele şi gesturile hipstereşti se ascund, de fapt, adevăraţi eroi ai tehnologiei.

Totul a început de sărbători când soră-mea a venit de la Londra cu un iPhone 3G. Codat în O2. Aşa că trebuia decodat şi spart. Mă pun eu pe scormonit internetul pentru cea mai bună soluţie de jailbreak şi unlock şi optez, în final, pentru cea mai simplă, evident - blackra1n si blacksn0w (un tutorial aici). Nu înainte de a face update la firmware, pentru a aduce telefonul la versiunea 3.1.2. :)

După ce am făcut jailbreak şi unlock m-am pus pe săpat pe internet pentru a repara ce au stricat jailbreak-ul şi versiunea 3.1.2. Dacă problemele cu wifi-ul s-au rezolvat repede (tutorial aici) – pentru un „push fix” (ca să îmi meargă şi mie youtube-ul şi push notificaţiile ca la un om normal) am căutat vreo 3 săptămâni. Toate repozitory-urile pentru cydia unde era semnalat fixul pe forumuri erau offline. Majoritatea funcţionaseră până fix cu o zi înainte să aflu eu de ele. (jailbreak, push fix, repozitories, cyidia – acum pe bune, vedeţi şi voi ce terminologie eşti obligat să adopţi dacă vrei să ai un iPhone funcţional fără să dai bani grei la vreun spărgător profesionist de iPhone-uri?) Într-un final, printr-o minune, am găsit un push fix pe http://www.sinfuliphonerepo.com/ (sper să mai fie funcţional).

Şi să nu credeţi că asta a fost tot. Greul abia de aici a început. A trebuit după aceea să caut o soluţie care să-mi permită multitaskingul. Da, la iPhone nu ai funcţia aia banală care să-ţi permită să rulezi în background yahoomessenger-ul în timp ce îţi verifici gmail-ul. Vrei să deschizi o nouă aplicaţie? O închizi pe cea în care eşti. Până la urmă am instalat ProSwitcher (tutorial aici) şi deocamdată sunt mulţumit.

O altă problemă era absenţa tethering-ului (adică să conectez prin cablu sau prin bluetooth iPhone-ul laptop şi să-l folosesc pe post de modem pentru a naviga pe internet). La SonyEricssonul meu P1 funcţia era una banală. Pentru a o activa la iPhone, Orange îţi cere 4 euro pe lună. Până la urmă am găsit o soluţie aici. La mine funcţionează.

Apoi m-am pus pe scotocit cu Cydia şi Rock după aplicaţii dezvoltate de comunitate. Încă mai răscolesc pe acolo. La fel pe App Store. Dacă voi credeţi că e uşor să te descurci printre zecile de aplicaţii gratuite (şi unele inutile) care fac acelaşi lucru, încercând să o descoperi pe cea mai bună, sau să îţi dai seama dacă funcţiile suplimentare ale variantelor pro merită să cheltuieşti bani pe ele, atunci sunteţi naivi. De exemplu eu încă încerc să mă dumiresc dacă Twitterrific e mai bun decât TweetDeck şi dacă merită să dau banii pe varianta pro. Şi apropo de Twitter, ştiaţi că şi pentru o banală chestie cum ar fi să pui pe twitter un amărât de link la o pagină web pe care ai descoperit-o în safari la iPhone e nevoie de un tweak special (soluţia aici)

Despre cum instalaţi ipa pe iPhone (adică despre cum instalaţi aplicaţii crack-uite găsite pe torrente) nu o să vă povestesc pentru că nu e ceva legal. Dar sunt convins că, dacă vreţi să încălcaţi legea, ştiţi cum să apelaţi la google pentru asta.

Acum înţelegeţi şi voi prin ce a trebuit să trec pentru a avea un smartphone satisfăcător şi de ce n-am mai apucat să dau pe aici. Şi încă n-am terminat. (Încă sunt în căutarea unei aplicaţii care să-mi permită administrez blogul direct de pe iPhone.)

Altfel e un telefon foarte bun, doar că nu prea apuc să-l şi folosesc ca telefon pentru că se descarcă înainte de asta. Aşa că dacă mă sunaţi şi nu răspund, nu vă faceţi griji, probabil am lăsat iPhone-ul undeva la încărcat…