Totdeauna am zis, decât o maşină fără personalitate, mai bine deloc. Oi fi având eu o compactă, cu motor de doar un litru, dar e o maşină care numai de lipsă de personalitate nu poate fi acuzată. Şi nu, nu mă refer la faptul că e portocalie, asta e bonus, aşa…
Dacă o maşină obişnuită încetineşte când apeşi frâna şi accelerează când apeşi acceleraţia, Yaris-ul pe care-l conduc, se pare, accelerează când vrea el. Şi din nou nu, nu mă refer la faptul ca apeşi acum pe pedala de acceleraţie şi simţi o creştere a vitezei peste un minut (din cauza motorului mic), ci pur si simplu la faptul că e o maşină care accelerează singură. Că aşa vrea ea. Nu e asta personalitate?!
Constructorul auto japonez Toyota a anunţat, vineri, că recheamă până la 1,8 milioane de autovehicule vândute în Europa pentru a remedia probleme la pedala de acceleraţie, după ce săptămâna trecută a luat o măsură similară pentru 2,3 milioane de maşini vândute în Statele Unite.
Campania de rechemare include opt modele comercializate în Europa, se arată într-un comunicat al Toyota.
AYGO (produs între februarie 2005 şi august 2009),
iQ (noiembrie 2008-noiembrie 2009),
Yaris (noiembrie 2005-septembrie 2009), - aici se încadrează a mea :)
Auris (octombrie 2006-ianuarie 2010),
Corolla (octombrie 2006-decembrie 2009),
Verso (februarie 2009-ianuarie 2010),
Avensis (noiembrie 2008-decembrie 2009) şi
RAV4 (noiembrie 2005-noiembrie 2009).
În România nu au fost semnalate până în prezent plângeri referitoare la această problemă sau accidente, potrivit unui comunicat al Toyota Romania. Detaliile acţiunilor de corectare vor fi comunicate direct clienţilor care conduc autovehiculele vizate de rechemare, se mai arată în comunicat.
Aşa că aştept scrisoarea. Şi când te gândeşti că în ultima vreme eram foarte încântat de cât de nărăvaşă e maşina mea, de cum o zbugheşte când vreau şi când nu vreau... Iar eu o puneam pe seama şoferului, adică a mea, pentru ca aş fi devenit mai abil şi mai experimentat…
Să presupunem că, în calitatea de viitor părinte, ai putea să alegi dacă vei avea un copil nemuritor sau muritor. Ce ar trebui să alegi?
Citiţi întreaga formulare a problemei şi încercaţi să înţelegeţi implicaţiile unei decizii de un fel sau altul, pe proaspătul blog al unei bune prietene. Şi încercaţi un răspuns acolo. Va fi interesant, vă promit.
Steve Jobs a revenit pe scenă pentru a lansa gadgetul despre care se vorbeşte de mai bine de jumătate de an. S-a dovedit un iPhone mult mai mare. Fiind mult mai mare, nu mai poate fi folosit pe post de telefon. În schimb, la prima vedere, pare foarte bun la citit, aşa că poate trece drept un eBook foarte bun, doar că e unul foarte scump. Prezentarea îl mai recomandă pentru văzut filme şi fotografii.
Specificaţii
- touchscreen capacitiv de 9,7 inch, rezoluţie 1024x768 pixeli, 132 pixels per inch (ppi)
- greutate 680 g - model cu Wi-Fi, 730 g – modelul cu Wi-Fi + 3G
- grosime 1,34 cm, lungime 24,28 cm şi lăţime 18,97 m
- procesor Apple de 1GHz, numit „A4” şi dezvoltat de P.A. Semi team.
- autonomie de 10 ore în condiţii de utilizare normală şi de până la o lună în standby
- foloseşte iPhone OS 3.2.
- memorie internă de 16, 32 şi 64GB.
- iPad dispune de un dock connector cu 30 de pini
- difuzor (mono), microfon, accelerometru şi compas
- 3.5-mm stereo jack
- conectivitate bluetooth şi WiFi 802.11 a/b/g/n,
- poate fi conectat printr-un dock special la o tastatură externă
- conectivitate 3G (pentru anumite modele)
- Pe teritoriul SUA, modelele WiFi-only vor fi livrate în 60 zile, iar cele 3G în 90 de zile
Preţuri
- 16GB - $499, 32GB - $599, 64GB - $699 (versiunile doar cu WiFi)
- 16GB - $629, 32GB - $729, 64GB - $829 (versiunile cu WiFi şi 3G)
Pozitive
- Peste 140.000 de aplicaţii disponibile de la bun început. Toate aplicaţiile pentru iPhone sunt compatibile cu iPad, ele rulând fie la dimensiunea originală, fie în full screen
- Displayul mult mai mare permite afişarea paginilor de internet în întregime. Redactorii de la engadget s-au arătat impresionaţi de viteza de randare şi încărcare a paginilor, semn că noul procesor apple îşi face treaba bine
- Spre deosebire de iPhone, acum poţi citi cărţi pe ecran. Apple îţi pune la dispoziţie o nouă aplicaţie – iBook şi un noi magazin iBook Store de unde pot fi cumpărate cărţi ale unor edituri precum Penguin, Macmillion, Simon & Shuster
- Autonomia şi displayul mare îl fac un dispozitiv interesant pentru vizionat filme
- (Update) Versiunile 3G nu vor mai fi blocate într-o singură reţea de telefonie mobile. Utilizatorii nu se vor mai fi captivi ai unui singur operator.
Negative
- Deşi stocarea şi afişarea de fotografii e unul dintre punctele de care a pus accentul prezentarea, nu există nici nici un slot pentru vreun timp de card. În buna tradiţie apple, pot fi cumpărate separat adaptoare pentru SD card sau pentru cablu usb, care să permită descărcarea fotografiilor direct din cameră
- Nu există nici o cameră foto. Nici pe faţa, nici pe spatele dispozitivului. Luaţi-vă gândul de la videoconferinţe
- Cel mai grav lucru mi se pare cel remarcat de cei de la engadget, care au avut ocazia să se joace cu un iPad – La fel ca la iPhone, nu există multitasking! Nu poţi rula două aplicaţii simultan, ceea ce, pentru 2010 pare de neimaginat
- Tot cei de la engadget confirmă ceea ce se vedea şi în prezentarea lui Steve Jobs, nu există suport pentru flash. Din nou, pentru un asemenea dispozitiv pare de neimaginat
- (Update) Modelele 3G nu mai folosesc cartele SIM obişnuite, ci "micro SIM". Nu ştiu în ce măsură operatorii din România oferă astfel de SIM-uri, aşa ca funcţia 3G ar putea fi inutilizabilă la noi, cel puţin pentru început.
- (Update) Cei care au avut ocazia să-l testeze se plâng deja de probleme în utilizarea tastaturii virtuale. În landscape, practic nu poţi să ajungi la anumite litere şi să ţii şi iPad-ul în acelaşi timp. Nici nu-l poţi ţine pe masă în timp ce tastezi, pentru ca spatele nu este drept.
Potrivit lui Jobs, iPad-ul ar trebui să stea în intervalul tehnologic dintre iPhone şi laptopuri, acolo unde au încercat să se plaseze netbook-urile. Din păcate preţul şi limitările, unele extrem de serioase (cum sunt absenţa multitaskingului şi a suportului flash), nu-l recomandă drept un concurent serios pentru netbook-uri. Va deveni cu siguranţă noua fiţă, industria se va raporta la ce a făcut apple, însă mă îndoiesc că va reedita succesul iPhone-ului.
Dacă iPhonul era un produs inovator în momentul apariţiei, total diferit numai de celelalte telefoane, ci şi de de orice altceva, iPad-ul nu mai pare ceva atât de revoluţionar (practic e un iPhone mai mare fară suportul pentru convorbiri). Comparându-l cu celelalte dispozitive din segmentul pe care îl atacă, în ciuda avantajelor (autonomie, ecran excelent, touchscreen capacitiv), nu poţi să nu-i remarci limitările şi să nu ţii seama de ele.
Eu şi checul avem o istorie foarte lungă. Practic, checul e un fel de tradiţie de familie aşa. Dacă familia mea se pricepe la ceva, atunci la chec se pricepe. Aş putea spune chiar că majoritatea prietenelor mele, dacă n-au stat cu mine doar pentru checul pe care mi-l trimitea mama pe vremuri, aproape săptămânal, la cămin, au stat, categoric, şi pentru checul ăla…
Vă daţi seama că o asemenea moştenire de la un punct încolo nu mai e o binecuvântare, ci un blestem care obligă. Trebuia să fac şi eu chec! Ştiţi şi voi că acum, pentru a-ţi impresiona iubita nu mai e suficient să faci clasicele chestii bărbăteşti – să te uiţi râgâind cu berea în mână la fotbal, să te baţi cu băieţii, să schimbi obertainer-ul de la robinet fără să inunzi casa. Orice cadouri costisitoare i-ai face, nimic nu se compară cu a găti cu mâna ta ceva special pentru ea. Şi când zic ceva special nu mă refer la ouă ochiuri sau cartofi prăjiţi cu cârnaţi, ci chestii rafinate sau, măcar, dulci. Ăsta e acum omagiul suprem. Ele se dau în vânt după asta, cică ar denota sensibilitate, implicare, rafinament şi că eşti open minded adică nu pleci de la premisa ca locul femeii e la bucătărie şi bucătărie e un loc doar pentru femei.
(Nu, pe bune acum, dacă ai fi iubita lui Donald Trump, ce te-ar impresiona mai tare – să primeşti încă un nenorocit de colier cu diamante sau să-ţi pregătească masa chiar miliardarul? Ce te-ar convinge mai mult că te iubeşte?...)
Dar să revenim la checul nostru (adică al familiei mele). Prin muncă, graţie talentului de bucătar înnăscut, am devenit încet – încet o legendă printre prieteni. Mâncam în continuare cartofi prăjiţi cu cârnaţi, ouă ochiuri, dar ştiam să fac chec. Delicios. Pufos. Cu o crustă moale, dulce pe deasupra. Cu cacao şi câteva nuci aşa care se caramelizau la cuptor… Reţeta? Reţeta era simplă, aceeaşi de fiecare dată:
Ţârrrr! Ţârrr!… - Mamă, deci câte ouă ziceai? 6?... Aha… Şi parcă se bat separat, nu? Şi zahărul? Cu gălbenuşurile sau cu albuşurile? Cum, cu gălbenuşurile? Hm, deci nu pot să mănânc bezea… Naşpa…
Ţârrrr! Ţârrr!… - Tot eu sunt, câtă făină? Da, ştiu, mi-ai zis şi data trecuta, dar am uitat…
Ţârrrr! Ţârrr!… - Mda, am revenit. Praful de copt? Se amestecă cu făina?... Ghinion, deja am pus făina... Şi stai, nu închide? Cât se pune, o lingură sau o linguriţă? Tot pliculeţul?!
Ţârrrr! Ţârrr!… - Cu ce ung tava? Doar cu unt sau cu făină şi cu unt? Aha. Păi şi de ce râzi de mine, o fi a zecea oară când îmi zici, dar ţi-am mai spus că nu reţin prostii din astea…
Pentru că nu am găsit nicăieri caramele pentru a găti un nu ştiu ce cu mere şi caramel, am renunţat pentru azi la ipostaza de bucătar cinic şi la o nouă postare culinară pentru a intra în rolul de cinefil cinic. Mă rog, nu prea cinic, pentru că filmul a reuşit să mă înduioşeze până la lacrimi. Şi cine n-ar fi înduioşat de un film despre un travestit gay care pleacă în lume pentru a-şi găsi mama…
OK, după ce vă opriţi din râs, aruncaţi un ochi pe trailerul de mai jos. În ciuda dramatismului, filmul (Breakfast on Pluto) e incredibil de frumos şi… vesel. Iar Cillian Murphy face poate cel mai bun rol al vieţii lui.
N-aveam ce face, eram nevoit să-i ascult pe înţelepţii internetului: ceea ce îmi trebuia mie era o nişă. Blogurile generaliste nu mai au succes. Trebuia să descopăr zona mea de expertiză şi să o valorific aici. Dar care e zona mea de expertiză? Dacă expertiza mea nu e într-un domeniu de interes? – erau întrebări care îmi frământau mintea. Complicat...
Până la urmă am decis să nu-mi valorific expertiza pe care o am – nu de alta, dar dacă aflu că nu am nici una – şi m-am îndreptat spre o nişă deja testată cu succes de alţii. Aşa că aveţi mai jos prima postare dintr-o nouă serie care mă va face celebru. Nu, nu ştiu nimic despre domeniul în care vreau să mă exercit – încă mai fac confuzii între capere şi catetere, între coriandru şi pătrunjel, nu ştiu ce e ricota, iar anghinarea e încă un mister pentru mine – însă asta nu mă va împiedica să mă avânt în universul culinar.
Aşadar, doamnelor şi domnilor (ce dor îmi era de expresia asta…), Bucătarul cinic!
Pentru început vă avertizez să nu mă întrebaţi ce am gătit. O să vedeţi în poze. Habar n-am cum se numeşte. V-am zis că-s la început şi nu m-am pus încă la punct cu terminologia.
Începutul a fost uşor – am aprins cuptorul. Apoi am luat cum scria pe site – site-ul era în engleză, eu nu ştiu unele ingrediente nici în română, d’apăi în engleză, deci nu am cum să vă luminez pentru ce le-am folosit – 200 de grame de făină (adică o cană de ceai aşa) şi 3 ouă mari.
Am vrut să le pun într-un castron dar jumătatea mea mai înţeleaptă, bănuind că o să mă plictisesc să tot amestec în compoziţie, m-a sfătuit să le pun în vasul de la mixer. Zis şi făcut. Am amestecat compoziţie, am adăugat apoi treptat 100 ml de lapte şi încă vreo 80 ml de ulei de măsline un pic de sare şi am omogenizat totul.
Între timp, nu ştiu cum, pe un tocător au fost tăiate mărunt, 100 de grame de roşii uscate (nu ştiu de ce le zice uscate pentru că erau ude bine în borcanul cu ulei în care stăteau) şi o mână de măsline. Alături aştepta deschisă o conservă cu nişte păstăi verzi – să fi fost mazăre, să fi fost fasole, nu m-am dumirit.
Am pus în compoziţie toate bucăţile de roşii uscate, cea mai mare parte a măslinelor şi a păstăilor (cca 250 grame), urmând ca ceea ce a rămas să fie folosit pentru ornare. Am omogenizat din nou totul bine – schimbând palele la mixer cu cele pentru aluat, să nu distrug de tot păstăile.
La final am adăugat brânză rasă (100 grame). Nu ştiu de care, dar nu era clar telemea. O rog pe Ioana să lumineze cititorii (şi mai ales cititoarele) ce fel de brânză era, ca să nu lăsăm publicul gurmand în ceaţă.
Am uns bine o tavă de chec cu vreo 20 ml de ulei de măsline, am turnat compoziţia în tavă (pe site recomandau hârtie de copt, noi n-am avut. La fel cum recomandau şi făină cu agent de creştere, dar după cele auzite de la Mazi, nici măcar nu am căutat).
La final am ornat cu măsline, păstăi si am mai pus o mână de brânză rasă.
Am băgat totul la cuptor, am lăsat focul mic, şi după 40 de minute am scos ceea ce vedeţi în poză.
Pot spune că a fost bun. La fel a zis şi o colegă de serviciu care a gustat. Un al doilea coleg s-a abţinut.
Ştiu, n-am mai dat pe blog de ceva vreme, dar, credeţi-mă, am o scuză foarte bună. Mi-am luat iPhone. Nu râdeţi! Habar n-aveţi (în caz că nu deţineţi şi voi unul) ce înseamnă să ai iPhone. Nu-i deloc un lucru simplu. La iPhone e de muncă, nu glumă – zeci de pagini de documentaţie de citit, zeci, dacă nu sute, de forumuri de cercetat, câteva zeci de mii de aplicaţii prin care să scotoceşti - pentru a avea smartphone-ul de care să fii mulţumit. Până nu demult, mă uitam ironic la cei care-şi fluturau iPhone-ul. Acum îi privesc cu respect. Am aflat într-un final că sub ţoalele şi gesturile hipstereşti se ascund, de fapt, adevăraţi eroi ai tehnologiei.
Totul a început de sărbători când soră-mea a venit de la Londra cu un iPhone 3G. Codat în O2. Aşa că trebuia decodat şi spart. Mă pun eu pe scormonit internetul pentru cea mai bună soluţie de jailbreak şi unlock şi optez, în final, pentru cea mai simplă, evident - blackra1n si blacksn0w (un tutorial aici). Nu înainte de a face update la firmware, pentru a aduce telefonul la versiunea 3.1.2. :)
După ce am făcut jailbreak şi unlock m-am pus pe săpat pe internet pentru a repara ce au stricat jailbreak-ul şi versiunea 3.1.2. Dacă problemele cu wifi-ul s-au rezolvat repede (tutorial aici) – pentru un „push fix” (ca să îmi meargă şi mie youtube-ul şi push notificaţiile ca la un om normal) am căutat vreo 3 săptămâni. Toate repozitory-urile pentru cydia unde era semnalat fixul pe forumuri erau offline. Majoritatea funcţionaseră până fix cu o zi înainte să aflu eu de ele. (jailbreak, push fix, repozitories, cyidia – acum pe bune, vedeţi şi voi ce terminologie eşti obligat să adopţi dacă vrei să ai un iPhone funcţional fără să dai bani grei la vreun spărgător profesionist de iPhone-uri?) Într-un final, printr-o minune, am găsit un push fix pe http://www.sinfuliphonerepo.com/ (sper să mai fie funcţional).
Şi să nu credeţi că asta a fost tot. Greul abia de aici a început. A trebuit după aceea să caut o soluţie care să-mi permită multitaskingul. Da, la iPhone nu ai funcţia aia banală care să-ţi permită să rulezi în background yahoomessenger-ul în timp ce îţi verifici gmail-ul. Vrei să deschizi o nouă aplicaţie? O închizi pe cea în care eşti. Până la urmă am instalat ProSwitcher (tutorial aici) şi deocamdată sunt mulţumit.
O altă problemă era absenţa tethering-ului (adică să conectez prin cablu sau prin bluetooth iPhone-ul laptop şi să-l folosesc pe post de modem pentru a naviga pe internet). La SonyEricssonul meu P1 funcţia era una banală. Pentru a o activa la iPhone, Orange îţi cere 4 euro pe lună. Până la urmă am găsit o soluţie aici. La mine funcţionează.
Apoi m-am pus pe scotocit cu Cydia şi Rock după aplicaţii dezvoltate de comunitate. Încă mai răscolesc pe acolo. La fel pe App Store. Dacă voi credeţi că e uşor să te descurci printre zecile de aplicaţii gratuite (şi unele inutile) care fac acelaşi lucru, încercând să o descoperi pe cea mai bună, sau să îţi dai seama dacă funcţiile suplimentare ale variantelor pro merită să cheltuieşti bani pe ele, atunci sunteţi naivi. De exemplu eu încă încerc să mă dumiresc dacă Twitterrific e mai bun decât TweetDeck şi dacă merită să dau banii pe varianta pro. Şi apropo de Twitter, ştiaţi că şi pentru o banală chestie cum ar fi să pui pe twitter un amărât de link la o pagină web pe care ai descoperit-o în safari la iPhone e nevoie de un tweak special (soluţia aici)
Despre cum instalaţi ipa pe iPhone (adică despre cum instalaţi aplicaţii crack-uite găsite pe torrente) nu o să vă povestesc pentru că nu e ceva legal. Dar sunt convins că, dacă vreţi să încălcaţi legea, ştiţi cum să apelaţi la google pentru asta.
Acum înţelegeţi şi voi prin ce a trebuit să trec pentru a avea un smartphone satisfăcător şi de ce n-am mai apucat să dau pe aici. Şi încă n-am terminat. (Încă sunt în căutarea unei aplicaţii care să-mi permită administrez blogul direct de pe iPhone.)
Altfel e un telefon foarte bun, doar că nu prea apuc să-l şi folosesc ca telefon pentru că se descarcă înainte de asta. Aşa că dacă mă sunaţi şi nu răspund, nu vă faceţi griji, probabil am lăsat iPhone-ul undeva la încărcat…
...E în Powder Blue (Jessica Biel), un film care promite mai mult decât reuşeşte să fie. Scenele de striptease sunt, însă, memorabile.
Dacă aveţi o seară liberă, poate nu o să vă pară rău că l-aţi văzut. În distribuţie îl veţi găsi şi pe Patrick Swayze, deja foarte bolnav, în ultimul său rol într-un lung metraj.
Cel mai frumos loc în care eu şi Ioana ne-am cazat vreodată n-a fost nici la Roma, nici la Barcelona, ci într-un sătuc din Transilvania pe care nu o să-l găsiţi pe hartă...
Ce Dumnezeu să cauţi cu Fiat Sedici off-road, v-aţi putea întreba… E, fix chestia asta ne întrebam eu şi Ioana duminică la 5 dimineaţa, în mijlocul pustietăţii...
