Wednesday, December 09, 2009

De la jogging la viol. Sau cum te bagă prietenii la puşcărie

Overture

Ţin de ceva vreme în draft două postări: una mai motivaţională aşa -„Cum m-am apucat de alergat”, iar cealaltă nu numai motivaţională, ci şi utilitară - „Influenţa alegatului asupra vieţii sexuale”. Nu le-am publicat pană acum pentru că tot aveam senzaţia că nu le-am găsit tonul potrivit. Mă rog, în cazul celei cu sexul mai aveam un motiv, îmi trebuie un specialist în formule matematice (şi, eventual, în excel) pentru a-mi genera nişte grafice complexe. Aşa că vă daţi seama ce surpriză am avut când am citit, pe blogul unui drag coleg, ambele subiecte tratate într-o postare care mă viza în mod direct.

Aşadar vă recomand cu căldură un nou text despre mine, al băiatului cu sânii (nume care i se trage de la o postare anterioară). E cea mai fun caracterizare caricaturizare a mea, pe care mi-a fost dat să o citesc până acum. Şi nu, nu mă prefac că am umor şi apreciez textul doar aşa, ca să las impresia că nu mă deranjează. Sincer, îmi place, e genial! Promit chiar că o să ţin un discurs de apreciere în memoria autorului după ce va sfârşi într-un stupid şi inexplicabil accident tragic.

Povestea lui Gheorghiţă, un băiat care se săturase să se remarce prin intelect 
Totul era aşezat în viaţa lui Gheorghiţă, lucru care nu îl împiedica, însă, să debordeze de paranoia.
Se trezea în fiecare dimineaţă cu gândul că aceea va fi ziua în care prietena lui îşi va da seama că Gheorghiţă nu e de nasul ei.
De la o vreme alerga câte patru kilometri pe zi, deşi el se lăuda că sunt şapte, convins că este considerat un ridicol ce pietonii pe care îi depăşea. Citiţi aici continuarea textului

Monday, December 07, 2009

De ce nu am votat (revenire)


Era ca şi cum ar fi trebuit să aleg de ce anume să mă îmbolnăvesc, de SIDA sau de cancer. E imposibil să preferi un tip de suferinţă celuilalt. Dacă tot e să mă îmbolnăvesc pentru că, din păcate, nu exista şi altă opţiune, atunci fie ce-o fi, dar nu vreau să aleg eu…

OK, poate comparaţia e un pic exagerată în sensul că în urma votului de ieri nu o să moară (cred) nimeni. În schimb se va suferi şi se va suferi zdravăn. Dacă am aşteptat anul 2009 cu o strângere de inimă, confirmată din păcate, 2010 mă sperie de-a binelea. Criza economică, suprapusă peste, deja, o prea lungă criză politică şi combinată iresponsabilitatea oamenilor politici, va avea consecinţe la care mi-e frică să mă gândesc.

O singură satisfacţie – ştiu, meschină – am, gândul că toţi fanaticii care au votat acum cu încrâncenare, crezând că au ales personajul providenţial care îi va scăpa de tot ce nu i-a scăpat în cinci ani de mandat (corupţi, moguli, criză), îşi vor roade unghiile de ciudă peste mai puţin de un an. O să mai vorbim despre asta atunci, dacă vom mai fi în ţară.

PS. E incredibil ce ursitoare sadice a avut Geoană la naştere şi cum l-au blestemat să fie toată viaţa, nu prostănac, ci excesiv de prost. Bucuria de la anunţarea exit poll-urilor ar fi trebuit să-mi dea de gândit. Geoană nu putea să intre într-o situaţie în care să nu fie prost. Pur şi simplu nu era în firea lucrurilor. Prin urmare era clar că nu avea cum să fi câştigat alegerile. Singura situaţie acceptabilă în aceasta lume posibilă era ca Geoană să se fi bucurat ca prostul, el pierzând, de fapt, alegerile. Dacă nu era atât de prost, ar fi fost mai rezervat la anunţarea exit poll-urilor.

Fascinant de asemenea ce coaie a avut Băsescu. Am privit sute de imagini de la sediul din Modrogan din momentul anunţării rezultatelor. Absolut toţi cei prezenţi erau negri, nici unul nu mai părea să creadă ca a câştigat. Nici Băsescu nu era în apele lui, însă a găsit resurse (instinct de animal!? bluf genial!?) să strige „Victorie!”. S-a dovedit că a avut dreptate. 



Am mai scris

Friday, December 04, 2009

Cine împarte cadourile duminică



Send your own ElfYourself eCards


Am scris aici şi aici, în cheie serioasă, de ce nu votez. Asta e cheia fun, via Bucătarulflegmatic.

Sărbători fericite!

De ce nu votez (partea a doua)



Am răspuns o dată aici. Dar pentru că munca mea m-a obligat să urmăresc şi dezbaterea din aceasta seară, găsiţi mai jos câteva din observaţiile pe care mi le-a stârnit:
  • Chiar mi-e imposibil să aleg între fostul prieten al lui Vântu şi actualul prieten al lui Vântu. Ambii candidaţi au o mare problemă de coerenţă şi consecvenţă. Nu poţi să faci pactul cu diavolul în parcare la Tâncăbeşti, cum a făcut Băsescu, şi apoi să strigi în piaţa publică „uite-l pe dracu!”. Nu poţi să te lepezi de Satana, public, cum a făcut Geoană, iar seara să-l vizitezi pentru un moment de relaxare. 

  • Băsescu e ipocrit – nici o surpriză aici. Geoană însă, dacă e să-l credem pe Vântu (şi nu văd de ce nu l-aş crede), a minţit flagrant spunând că abia îl cunoaşte pe mogul. În plină campanie electorală, în ajunul alegerilor. N-am cum să-mi încredinţez votul cuiva care mă minte cu atâta nesimţire în faţă. 

  • A fost incredibilă lipsa de abilitate a lui Geoană în confruntarea de aseară cu Băsescu. „Prostănac” e un calificativ prea blând pentru prestaţia lui. Era fascinant aproape (ca la un meci de box) să-l vezi pe Geoană tot mai încurcat şi stângaci, iar pe Băsescu înflorind şi radiind pe măsură ce se hrănea cu slăbiciunea adversarului. 

  • Greţoasă sarabanda de promisiuni din partea a doua a dezbaterii: programul rabla la tractoare promite Geoană, deja avem spune Băsescu; case pentru tineri ţărani vrea actualul preşedinte, ba pentru toţi tinerii - supralicitează Geoană; grijă pentru pensionari şi salarii pentru profesori şi medici - anunţă Geoană, medicamente pentru mamele cu copii bolnavi de poliomielită spune, smulgându-ne o lacrimă, Băsescu.

  • Nu-mi iese din minte: Cum poţi, când Vântu e principala ţintă de campanie a contracandidatului tău şi chiar tu îl descrii ca malefic, să te întâlneşti cu el sub obiectivele fotoreporterilor, sub ochii SPP-iştilor şi ai mai ştiu eu cui? Şi asta chiar în ajunul dezbaterii, vârându-i practic adversarului muniţia pe ţeavă. Ori e un gest iraţional şi Geoană e incredibil de prost (prostănac e, după cum spunem, o caracterizare mult prea dulce), ori oamenii ăştia îi sunt atât de îndatoraţi unuia ca Vântu, încât nu-i pot refuza acestuia o invitaţie, chiar dacă asta înseamnă sinucidere politică.

  • Dincolo de prestaţia candidaţilor din dezbatere, nu votez pentru că seara asta ne-a arătat încă o dată că jocurile se fac în altă parte. Numai copiii îşi pot imagina că e o competiţie între programe politice, că alegem politicianul cel mai potrivit pentru a-i încredinţa mandatul nostru şi a ne reprezenta interesele. Chestiunile hotărâtoare nu se tranşează în faţa electoratului, ci noaptea în parcarea de la Tâncăbeşti, de exemplu, sau, tot noaptea, în vila domnului Vântu. Iar dacă sunt convins de un singur lucru, acela e ca nu despre interesul meu, al cetăţeanului generic, s-a discutat acolo. De ce aş face jocul oamenilor ăstora? De ce le-aş da girul meu? De ce aş pune umărul la propăşirea lor? 

  • Ok, îmi veţi spune că neducându-mă la vot, nu îi împiedic cu nimic. Aveţi dreptate. Dar nici ducându-mă la vot nu îi împiedic cu nimic şi nu schimb situaţia cu ceva. Cel mult, îmi ofer sprijinul unei tabere sau alta. Or vreau să am măcar satisfacţia că nu sunt doar o simplă masă de manevră, ca nu sunt doar unul dintre milioanele de gură cască care, cu ochii lipiţi de televizor, înghit gogoaşa nemestecată şi se prezintă apoi, pavlovian, în faţa urnei, făcând exact ceea ce politicienii se aşteaptă de la ei. E refuzul meu şi forma mea de protest nonviolentă.

Tuesday, December 01, 2009

People at Parties

Azi vă recomand un blog. Pe Bartosz, fotograful din spatele lui, îl găsiţi – după cum singur se descrie – strecurându-se la cele mai tari petreceri din oraş şi surprinzând momente ale serii ce vor fi uitate până dimineaţa. Scene ciudate şi frumoase de pe stradă, din baruri sau din livinguri…

Din cluburile, străzile, barurile şi livingurile lor. În Germania.

Blogul se numeşte „We are Like Cristal”, cristal însemnând:

a freaky, wild, spontaneous, and party girl with a love for life...and sex
a rare beauty, who is extremly smart, and has a love for life!
a beautiful person who wants to change the world and all that she meets in it!!! My hero wow, i just met a crystal... she was amazing!
a Person That Doesn't Disrespect Anyone And Is Very Unique.
Crystal METH Anphetomin - dangerouslly addictive street drug.

Atenţie, unele foto sunt NSFW, dar aveţi thumbnail-uri şi puteţi sări peste. Sau nu :)