Prizonierul tehnologiei

Visez că o să mor cu sute de cabluri încolăcite în jurul meu, după ce mi-am împiedicat de unul din zecile de încărcătoare care stau vârâte în prize prin casă. Sau că o să-mi iau un avânt prea mare câd o să arunc furios imprimanta pe geam şi o să cad odată cu ea. Sau că o să mă chinui cu vreo tumoare provocată de efectele combinate ale routerelor wireless, telefoanelor mobile şi ale celorlalte aparate electrice şi electronice din jurul meu. Asta după o săptămână de coşmar. De coşmar tehnologic.

Totul a început joi dimineaţa. Îmi iau eu iPhone-ul ca de obicei, să citesc ultimele ştiri liniştit acolo unde mai nou până şi regele merge cu iPhone-ul, şi constat că Rock îmi pune la dispoziţie 7 update-uri. Vreţi să le faceţi? Sigur, îmi zic eu, trecând delicat degetul peste touchscreenul capacitiv al device-ului. Se instalează vreo două update-uri, se închide şi aşa rămâne. Oricât am încercat să-l deschid ulterior, nimic. Măr muşcat şi atât.

Ce înseamnă să ai iPhone sau cum am devenit erou al tehnologiei

Ştiu, n-am mai dat pe blog de ceva vreme, dar, credeţi-mă, am o scuză foarte bună. Mi-am luat iPhone. Nu râdeţi! Habar n-aveţi (în caz că nu deţineţi şi voi unul) ce înseamnă să ai iPhone. Nu-i deloc un lucru simplu. La iPhone e de muncă, nu glumă – zeci de pagini de documentaţie de citit, zeci, dacă nu sute, de forumuri de cercetat, câteva zeci de mii de aplicaţii prin care să scotoceşti - pentru a avea smartphone-ul de care să fii mulţumit. Până nu demult, mă uitam ironic la cei care-şi fluturau iPhone-ul. Acum îi privesc cu respect. Am aflat într-un final că sub ţoalele şi gesturile hipstereşti se ascund, de fapt, adevăraţi eroi ai tehnologiei.

Totul a început de sărbători când soră-mea a venit de la Londra cu un iPhone 3G. Codat în O2. Aşa că trebuia decodat şi spart. Mă pun eu pe scormonit internetul pentru cea mai bună soluţie de jailbreak şi unlock şi optez, în final, pentru cea mai simplă, evident - blackra1n si blacksn0w (un tutorial aici). Nu înainte de a face update la firmware, pentru a aduce telefonul la versiunea 3.1.2. :)

După ce am făcut jailbreak şi unlock m-am pus pe săpat pe internet pentru a repara ce au stricat jailbreak-ul şi versiunea 3.1.2. Dacă problemele cu wifi-ul s-au rezolvat repede (tutorial aici) – pentru un „push fix” (ca să îmi meargă şi mie youtube-ul şi push notificaţiile ca la un om normal) am căutat vreo 3 săptămâni. Toate repozitory-urile pentru cydia unde era semnalat fixul pe forumuri erau offline. Majoritatea funcţionaseră până fix cu o zi înainte să aflu eu de ele. (jailbreak, push fix, repozitories, cyidia – acum pe bune, vedeţi şi voi ce terminologie eşti obligat să adopţi dacă vrei să ai un iPhone funcţional fără să dai bani grei la vreun spărgător profesionist de iPhone-uri?) Într-un final, printr-o minune, am găsit un push fix pe http://www.sinfuliphonerepo.com/ (sper să mai fie funcţional).

Şi să nu credeţi că asta a fost tot. Greul abia de aici a început. A trebuit după aceea să caut o soluţie care să-mi permită multitaskingul. Da, la iPhone nu ai funcţia aia banală care să-ţi permită să rulezi în background yahoomessenger-ul în timp ce îţi verifici gmail-ul. Vrei să deschizi o nouă aplicaţie? O închizi pe cea în care eşti. Până la urmă am instalat ProSwitcher (tutorial aici) şi deocamdată sunt mulţumit.

O altă problemă era absenţa tethering-ului (adică să conectez prin cablu sau prin bluetooth iPhone-ul laptop şi să-l folosesc pe post de modem pentru a naviga pe internet). La SonyEricssonul meu P1 funcţia era una banală. Pentru a o activa la iPhone, Orange îţi cere 4 euro pe lună. Până la urmă am găsit o soluţie aici. La mine funcţionează.

Apoi m-am pus pe scotocit cu Cydia şi Rock după aplicaţii dezvoltate de comunitate. Încă mai răscolesc pe acolo. La fel pe App Store. Dacă voi credeţi că e uşor să te descurci printre zecile de aplicaţii gratuite (şi unele inutile) care fac acelaşi lucru, încercând să o descoperi pe cea mai bună, sau să îţi dai seama dacă funcţiile suplimentare ale variantelor pro merită să cheltuieşti bani pe ele, atunci sunteţi naivi. De exemplu eu încă încerc să mă dumiresc dacă Twitterrific e mai bun decât TweetDeck şi dacă merită să dau banii pe varianta pro. Şi apropo de Twitter, ştiaţi că şi pentru o banală chestie cum ar fi să pui pe twitter un amărât de link la o pagină web pe care ai descoperit-o în safari la iPhone e nevoie de un tweak special (soluţia aici)

Despre cum instalaţi ipa pe iPhone (adică despre cum instalaţi aplicaţii crack-uite găsite pe torrente) nu o să vă povestesc pentru că nu e ceva legal. Dar sunt convins că, dacă vreţi să încălcaţi legea, ştiţi cum să apelaţi la google pentru asta.

Acum înţelegeţi şi voi prin ce a trebuit să trec pentru a avea un smartphone satisfăcător şi de ce n-am mai apucat să dau pe aici. Şi încă n-am terminat. (Încă sunt în căutarea unei aplicaţii care să-mi permită administrez blogul direct de pe iPhone.)

Altfel e un telefon foarte bun, doar că nu prea apuc să-l şi folosesc ca telefon pentru că se descarcă înainte de asta. Aşa că dacă mă sunaţi şi nu răspund, nu vă faceţi griji, probabil am lăsat iPhone-ul undeva la încărcat…