Ţin de ceva vreme în draft două postări: una mai motivaţională aşa -„Cum m-am apucat de alergat”, iar cealaltă nu numai motivaţională, ci şi utilitară - „Influenţa alegatului asupra vieţii sexuale”. Nu le-am publicat pană acum pentru că tot aveam senzaţia că nu le-am găsit tonul potrivit. Mă rog, în cazul celei cu sexul mai aveam un motiv, îmi trebuie un specialist în formule matematice (şi, eventual, în excel) pentru a-mi genera nişte grafice complexe. Aşa că vă daţi seama ce surpriză am avut când am citit, pe blogul unui drag coleg, ambele subiecte tratate într-o postare care mă viza în mod direct.
Aşadar vă recomand cu căldură un nou text despre mine, al băiatului cu sânii (nume care i se trage de la o postare anterioară). E cea mai fun caracterizare caricaturizare a mea, pe care mi-a fost dat să o citesc până acum. Şi nu, nu mă prefac că am umor şi apreciez textul doar aşa, ca să las impresia că nu mă deranjează. Sincer, îmi place, e genial! Promit chiar că o să ţin un discurs de apreciere în memoria autorului după ce va sfârşi într-un stupid şi inexplicabil accident tragic.
Povestea lui Gheorghiţă, un băiat care se săturase să se remarce prin intelect
Totul era aşezat în viaţa lui Gheorghiţă, lucru care nu îl împiedica, însă, să debordeze de paranoia.
Se trezea în fiecare dimineaţă cu gândul că aceea va fi ziua în care prietena lui îşi va da seama că Gheorghiţă nu e de nasul ei.
De la o vreme alerga câte patru kilometri pe zi, deşi el se lăuda că sunt şapte, convins că este considerat un ridicol ce pietonii pe care îi depăşea. Citiţi aici continuarea textului
