De ce nu votez (partea a doua)

Foto Adriana Neagoe

Am răspuns o dată aici. Dar pentru că munca mea m-a obligat să urmăresc şi dezbaterea din aceasta seară, găsiţi mai jos câteva din observaţiile pe care mi le-a stârnit:

• Chiar mi-e imposibil să aleg între fostul prieten al lui Vântu şi actualul prieten al lui Vântu. Ambii candidaţi au o mare problemă de coerenţă şi consecvenţă. Nu poţi să faci pactul cu diavolul în parcare la Tâncăbeşti, cum a făcut Băsescu, şi apoi să strigi în piaţa publică „uite-l pe dracu!”. Nu poţi să te lepezi de Satana, public, cum a făcut Geoană, iar seara să-l vizitezi pentru un moment de relaxare. 


• Băsescu e ipocrit – nici o surpriză aici. Geoană însă, dacă e să-l credem pe Vântu (şi nu văd de ce nu l-aş crede), a minţit flagrant spunând că abia îl cunoaşte pe mogul. În plină campanie electorală, în ajunul alegerilor. N-am cum să-mi încredinţez votul cuiva care mă minte cu atâta nesimţire în faţă. 


• A fost incredibilă lipsa de abilitate a lui Geoană în confruntarea de aseară cu Băsescu. „Prostănac” e un calificativ prea blând pentru prestaţia lui. Era fascinant aproape (ca la un meci de box) să-l vezi pe Geoană tot mai încurcat şi stângaci, iar pe Băsescu înflorind şi radiind pe măsură ce se hrănea cu slăbiciunea adversarului. 


• Greţoasă sarabanda de promisiuni din partea a doua a dezbaterii: programul rabla la tractoare promite Geoană, deja avem spune Băsescu; case pentru tineri ţărani vrea actualul preşedinte, ba pentru toţi tinerii - supralicitează Geoană; grijă pentru pensionari şi salarii pentru profesori şi medici - anunţă Geoană, medicamente pentru mamele cu copii bolnavi de poliomielită spune, smulgându-ne o lacrimă, Băsescu.


• Nu-mi iese din minte: Cum poţi, când Vântu e principala ţintă de campanie a contracandidatului tău şi chiar tu îl descrii ca malefic, să te întâlneşti cu el sub obiectivele fotoreporterilor, sub ochii SPP-iştilor şi ai mai ştiu eu cui? Şi asta chiar în ajunul dezbaterii, vârându-i practic adversarului muniţia pe ţeavă. Ori e un gest iraţional şi Geoană e incredibil de prost (prostănac e, după cum spunem, o caracterizare mult prea dulce), ori oamenii ăştia îi sunt atât de îndatoraţi unuia ca Vântu, încât nu-i pot refuza acestuia o invitaţie, chiar dacă asta înseamnă sinucidere politică.


• Dincolo de prestaţia candidaţilor din dezbatere, nu votez pentru că seara asta ne-a arătat încă o dată că jocurile se fac în altă parte. Numai copiii îşi pot imagina că e o competiţie între programe politice, că alegem politicianul cel mai potrivit pentru a-i încredinţa mandatul nostru şi a ne reprezenta interesele. Chestiunile hotărâtoare nu se tranşează în faţa electoratului, ci noaptea în parcarea de la Tâncăbeşti, de exemplu, sau, tot noaptea, în vila domnului Vântu. Iar dacă sunt convins de un singur lucru, acela e ca nu despre interesul meu, al cetăţeanului generic, s-a discutat acolo. De ce aş face jocul oamenilor ăstora? De ce le-aş da girul meu? De ce aş pune umărul la propăşirea lor? 


• Ok, îmi veţi spune că neducându-mă la vot, nu îi împiedic cu nimic. Aveţi dreptate. Dar nici ducându-mă la vot nu îi împiedic cu nimic şi nu schimb situaţia cu ceva. Cel mult, îmi ofer sprijinul unei tabere sau alta. Or vreau să am măcar satisfacţia că nu sunt doar o simplă masă de manevră, ca nu sunt doar unul dintre milioanele de gură cască care, cu ochii lipiţi de televizor, înghit gogoaşa nemestecată şi se prezintă apoi, pavlovian, în faţa urnei, făcând exact ceea ce politicienii se aşteaptă de la ei. E refuzul meu şi forma mea de protest nonviolentă.