Familia nucleară: un ideal care nu se potrivește tuturor

Daniela Cutas - photo by Sacha Ruland

Ce este o familie? Este cel mai bine pentru copii să fie crescuți de părinții lor biologici? Cartea „Families – Beyond the Nuclear Ideal” analizează o serie de tipuri de relații personale și familii care se abat de la idealul familiei compuse din doi tineri heterosexuali căsătoriți unul cu altul, care își cresc copiii pe care i-au conceput în mod natural. Daniela Cutas, cercetătoare în cadrul Departamentului de Sănătate, Etică și Societate al Universității Maastricht, a co-editat această carte împreună cu Sarah Chan, colega sa de la Universitatea din Manchester. Daniela Cutas și-a dat doctoratul pe tema eticii și a politicilor ingineriei genetice umane. ”Nu toată lumea se încadrează în modelul ideal al familiei nucleare. Ce-ar trebui să facem în legătură cu asta?”, întreabă ea. Citiți în continuare despre băieți cu cizme roz, despre a avea trei părinți în loc de doi, și despre gameți artificiali.


Cutas și Chan și-au propus să întocmească un volum interdisciplinar care să contribuie la dezbaterile actuale cu privire la etica relațiilor personale și a familiei. În ce fel putem recunoaște diferitele tipuri de legături dintre adulți și copii (de exemplu, maternitatea surogat, înrudirea genetică, sau creșterea propriu-zisă a copiilor)? Este de preferat ca părinții să fie într-o relație sexuală unul cu celălalt? De ce decid unele femei să aibă copii în absența unui tată? Sunt poliamoria și poligamia sinonime, și dacă nu, sunt diferențele dintre ele relevante din punct de vedere moral sau legal? Dacă reproducerea prin clonare va deveni vreodată suficient de eficace, ar trebui să fie permisă? Toate aceste întrebări și multe altele sunt discutate de către autori din mai multe domenii, de la specialiști in drept până la sociologi și filosofi și chiar activiști. Prin acest volum, editorii și autorii săi își propun să contribuie la dezvoltarea literaturii de etică pe aceste teme, într-un format ușor de accesat. „Mulți oameni consideră că astfel de subiecte sunt polemice, și îi supără dacă cineva încearcă să le discute”, spune Cutas. „Însă având în vedere că normele sociale și prevederile legale în domeniul vieții private și de familie au un impact considerabil asupra tuturor, este important să reflectăm asupra motivațiilor și consecințelor acestora. Asta încerc să fac în activitatea mea: să analizez norme și reglementări și să caut modalități prin care pot fi îmbunătățite.”


Fără gen 
Cel mai recent articol al Danielei Cutas a avut ca subiect decizia unor părinți de a-și crește copilul fără a le spune celor din jur dacă este fată sau băiat. „Unii părinți aleg să facă acest lucru pentru a le da copiilor lor o libertate mai mare de alegere, dincolo de roz pentru fete și albastru pentru băieți. În Suedia, există grădinițe în care se relaționează pe cât posibil „fără gen”. M-am întrebat care dintre aceste alegeri reprezintă o strategie mai bună. Unii băieți care poartă cizme roz sunt marginalizați sau chiar agresați, dar de ce se întâmplă asta? Ar trebui să încurajăm sau să forțăm copiii să se conformeze stereotipurilor de gen, sau dimpotrivă, ar trebui să-i educăm pe toți ceilalți? Aceste roluri de gen stereotipice sunt strâns legate de modelul familiei nucleare. Mama este o ea și tatăl este un el și trebuie să existe câte unul din fiecare, și cu asta basta.” În viitor, însă, este posibil ca un copil să aibă doi tați biologici.


Spermatozoizi și ovule artificiale
Cutas a venit în Maastricht în urmă cu un an pentru a lucra în cadrul unui proiect privind gameții artificiali: spermatozoizi și ovule cultivate sau create în laborator. Laboratoare din mai multe țări folosesc celule prelevate de la animale pentru a obține gameți din materiale cum ar fi de exemplu celulele pielii. Au fost aduși pe lume șoareci cu doi tați. Unul dintre aceștia este de fapt mama biologică, deoarece ovulul a rezultat în urma reprogramării celulelor somatice prelevate de la el. Acest experiment sugerează posibilitatea ca în viitor un cuplu homosexual să procreeze împreună. „Momentan, această tehnologie nu pare foarte promițătoare pentru reproducerea umană, dar posibilitatea însăși ridică întrebări interesante care ne constrâng să reflectăm asupra naturii relațiilor familiale, asupra maternității și a paternității.”


Trei părinți 
Într-o altă publicație recentă, Cutas a discutat posibilitatea de a avea trei părinți legali, și nu doar doi. Zilele acestea, opțiunea de a recunoaște legal familiile „triparentale” este analizată de către Ministerul de Justiție al Țărilor de Jos, la cererea mai multor partide politice (vezi aici). Să ne gândim la la situația unei tinere fete care face un copil și îl crește împreună cu părinții ei. Sau a unui cuplu care devin părinți împreună, dar apoi divorțează; mama își găsește ulterior un alt partener și crește copilul împreună cu acesta. „Atâta timp cât tatăl biologic nu își pierde, sau nu își cedează, drepturile parentale, partenerul femeii nu poate deveni părinte legal al copilului, deși este părinte de facto. În cazul unei situații de urgență, el nu are dreptul să ia nici o decizie pentru copilul pe care îl crește. În două dintre capitolele cărții se discută despre această limită de maxim doi părinți impusă prin lege, precum și despre asumpția că între părinți există o relație de natură romantică / sexuală.” Ideea este că există multe cazuri în care copiii sunt concepuți sau crescuți de mai mult de două persoane. „Cel puțin în acele situații în care toți cei implicați sunt de acord: de ce nu putem avea mai mulți părinți?” Acest articol a fost interpretat pe unele bloguri drept o pledoarie pentru poligamie, deși nici unul dintre exemplele analizate nu făcea referire la sex sau la poligamie. „În acest caz, sexul a fost „în ochiul privitorului”: se pare că pentru unii dintre noi, ideea de a crește un copil împreună este neapărat și despre cine cu cine face sex.”


Două mame
Cutas afirmă că nu este întotdeauna mai bine pentru copii să fie născuți și crescuți în familii nucleare, de către părinții lor biologici. Mai mult decât atât, unele studii indică faptul că două mame pot asigura împreună un mediu familial mai bun decât alte tipuri de familii, poate din cauză că femeile sunt de obicei părinți mai implicați, fie prin natura lor, fie datorită felului în care au fost educate. „Peste cinci milioane de copii din întreaga lume au fost născuți în urma fertilizării in vitro și a tehnologiei ICSI. Cam jumătate dintre căsătoriile încheiate în Europa de Vest se încheie prin divorț. Din ce în ce mai puțini oameni aleg varianta căsătoriei, și din ce în ce mai mulți copii au părinți necăsătoriți. Există și alte tipuri de relații personale în viața oamenilor, pe lângă cele romantice și exclusive, iar unele dintre acestea sunt la rândul lor demne de a fi protejate și încurajate. Pentru copii pare să conteze mai mult calitatea relațiilor din familie, și nu genul celor care o formează, numărul lor sau orientarea sexuală. „Familia ideală” nu este ideală pentru toți”, concluzionează Cutas.


Volumul complet „Families - Beyond the Nuclear Ideal" este disponibil integral in format html in mod gratuit. Il poti citi aici.


Pe langa afilierea principala, Daniela Cutas este de asemenea lectora in filosofie practica la Universitatea din Umeå si cercetatoare la Universitatea din Goteborg, ambele in Suedia. In trecut a lucrat la Institutul Karolinska si Universitatea din Manchester. Domeniile sale de pregatire sunt filosofia, stiintele politice si dreptul medical. Mai multe informatii despre activitatea sa pot fi gasite aici.


Traducere realizată de Centrul Parteneriat pentru Egalitate (site, facebook)


Articolul original publicat la http://webmagazine.maastrichtuniversity.nl/index.php/research/society/item/377-the-nuclear-family-not-ideal-for-everyone