Thursday, November 12, 2009

Fiecare alergător poartă în picioare pantofii de maratonist

Nu cred că există persoană care, alergând în mod curent mai mult de câţiva kilometri, să nu se fi gândit măcar odată la provocarea supremă – maratonul.

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câţiva ani că eu o să mă gândesc, fie şi teoretic, la maraton, i-aş fi râs în nas. Acum un an nu eram în stare să alerg un kilometru legat fără să-mi dau sufletul. Acum alerg 4 – 5 zile pe săptămână câte 7,5 km, iar săptămâna viitoare vreau să măresc distanţa la 8. Până la maraton mai e enorm, dar cel puţin sunt pe drum.

De ce fac asta, mă întreabă admirativ sau ironic prietenii. Nu, nu e vorba doar de condiţie fizică, de inimă mai puternică, de articulaţii mai sănătoase şi de un tonus general mai bun. Ele au venit odată cu alergatul zilnic, dar e ceva mai mult decât atât.

E vorba, în primul rând, de limitele personale şi de depăşirea lor. E vorba de fiecare pas dureros pe care îl faci, cu impresia că ai ajuns la ultima picătură de energie, pentru ca apoi să storci resurse pentru încă unul şi încă unul, adăugând în final alte câteva sute de metri la recordul personal anterior. E vorba de transpiraţia care se scurge pe ceafă si pe spate, de amestecul ciudat de sfârşeală şi exaltare pe care îl simţi la finalul fiecărei curse, de satisfacţia că te-ai dus mai departe decât ai fost până atunci vreodată. Şi de promisiunea unui şi mai departe, mâine… E vorba de modelarea unui organism, un organism pe care l-ai adus să facă de 10 ori mi mult decât putea acum 10 luni şi pe care încerci să-l faci să poată de 50 de ori mai mult în viitor. E vorba de cât de mult îţi poţi împinge limitele…

Şi, cel mai frumos în toată povestea asta e ca sunt limite a căror depăşire e la îndemâna oricui. Vă trebuie doar pantofi de alergat şi un trening. Şi, evident, o inimă sănătoasă, nu cum e cazul aici.

Ca argument că nu sunt singurul nebun, mai jos două filmuleţe.

Pentru cei serioşi, un trailer al unui documentar impresionant despre spiritul maratonului



Iar pentru cei cărora li s-a aplecat de tonul motivaţional şi patetic al primului clip, un trailer al unui film delicios peste care am dat, din întâmplare, în week-end. Rulează pe HBO Comedy



7 comments:

Unknown said...

admirativ? hmmmjavascript:void(0)
da' la un maraton de baut bere te-ai gandit sa te inscrii? sau nu te tine? huh? huh? putem bea 42,195 de halbe

Dan-Alexandru Radu said...

Gheorghitza, ma inspiri pana la lacrimi. O sa ma las de fumat (candva) si o sa parcurg cei 42,195 de kilometri (probabil, candva) chiar daca pe bicicleta.

Ma ofer sa-ti fiu si mental coach, daca vrei, evident tu pe jos, eu pe bicicleta.

P.S. Oua crude nu o sa beau niciodata. Mi-au intrat destule pe gat la viata mea...

George said...

asa, ma, faceti misto amandoi. o sa va salut eu dupa 42,195 km. (daca o sa mai am suflu). atunci sa va vad :D

Dan-Alexandru Radu said...

Gheorghiţa, la cât de paranoic esti, dacă ai eşua la maraton ai crede că te-au lucrat duşmanii, dacă ai reuşi, ţi-ai bănui prietenii că te-au dopat...

Unknown said...

mwhahahah

Razvanics said...

aaaa...frumooos! e da chariots of fire...da vangelis si de slow motion. Si pe alocuri da maricica puica.

Da nu te lua dupa mine pentru ca sub pojghita de sarcasm si camasa cu burta abia mi se ascunde invidia si, respectiv, lenea.

Respect,

Razvan

Anonymous said...

Te-ai apucat de scris speech-uri motivationale pentru pus in salile de fitness?