Să treci de la PC la Mac e ca şi cum ai schimba iubita...

…Nu e deloc o decizie uşoară. Cu cea veche (cu vista, dupa ce avusesem o alta cu xp) te obişnuiseşi, îi cunoşteai deja toate defectele (şi slavă domnului Bill Gates, avea o grămadă) dar ştiai cum să te porţi cu ea şi ce aşteptări să ai. Ce naiba, fusese practic prima şi cea mai serioasă relaţie a ta. Deşi te scotea deseori din minţi, nu găseai niciodată suficientă putere şi curaj să o înlocuieşti. Auziseşi tu pe la unii că mai există şi altfel de relaţii, vedeai pe alţii că par foarte mulţumiţi de ale lor, mult mai arătoase, pe care le afişau cu mândrie peste tot, dar te temeai să nu faci vreo greşeală, sărind din lac în puţ.

Ca de fiecare dată când e vorba de un pas important, decizia nu mi-a aparţinut. Până la urmă Vista a fost cea care m-a părăsit, întorcându-se la fostul (meu loc de muncă), iar eu am m-am văzut nevoit să trec la o nouă iubită - o felină de zăpadă, cu un corp subţire din aluminiu anodizat.

La început am trăit, evident, emoţia descoperirii, surescitarea noutăţii… Am întors-o în toate poziţiile, am vrut să văd cât de dotată e (şi credeţi-mă, chiar e), tot ce ştie să facă, am supus-o la tot felul de încercări să aflu cât e în stare să ducă. Am legat-o succesiv ba de televizor, ba de combina audio, ba de iPhone. S-a descurcat foarte bine, iar mie mi-a plăcut la nebunie. Apoi am încercat să mi-o apropii, să o înţeleg, să văd dacă putem convieţui.

Vă mărturisesc că nu mi-a fost şi încă nu-mi este uşor. Mai am încă stângăcii, mă mai trezesc făcând gesturi total inadecvate moştenite de la fosta. Nu pot spune că o cunosc în totalitate, încă mai are secrete faţă de mine. Dar, cel mai grav e că nu mă pot împiedica să fac, tot timpul comparaţii.

Actuala e mult mai arătoasă şi mai zveltă. A absolvit cu brio o şcoală de design şi nu ţi-e ruşine să o scoţi la orice terasă din Bucureşti, oricâte fiţe ar fi pe acolo. Ba se integrează cu uşurinţă şi în mediile hipstăreşti şi trendineze - ARC şi El Commandante gen…

E mult mai chibzuită şi rezistă mai mult, cealaltă rămânea fără energie şi te lăsa cu ochii în soare fix când ţi-era lumea mai dragă. Dar e şi mult mai pretenţioasă. Nu-i mai poţi da să înghită orice. Are nevoie de accesorii şi de programe speciale. În cealaltă, îmi amintesc cu oarecare nostalgie, puteai să bagi orice, cum găseam ceva nou pe internet, cum o supuneam la teste să văd ce şi cum face. Ce-i drept, din când în când ajungea să se resimtă şi atunci trebuia să o cureţi şi să o faci să uite totul.

Actuala e mai exclusivistă, nu o are oricine şi la ea nu se pricepe oricine. Cealaltă era însă mai populară. Şi asta nu era neapărat un lucru rău. Nu îi mai făceai faţă la un moment dat, totdeauna găseai un prieten cu experienţă care să-ţi ofere o mână de ajutor. Avea însă şi dezavantaje: fiind populară, putea contacta mult mai uşor un virus, un troian, ceva, riscând să fie dezbrăcată şi cercetată de orice curios ar fi vrut să-i afle secretele. Actuala e mai degrabă imună la viruşi, iar cunoscătorii sunt mult mai puţini.

Dar, oricât de minunată ar fi noua relaţie, tot mă mai suprind din când în când citind pe diverse site-uri şi bloguri ce mai face fosta. Aflu noile isprăvi ale versiunii ei upgradate (cu noi implanturi, facelift si liposucţii), citesc cu nedisimulată invidie că acum se mişcă mai bine, ştie mai multe şi e mult mai prietenoasă. Dar poate cel mai dureros lucru e să aflu acum că se împacă bine cu mult mai multă lume şi a ajuns să-i placă chiar şi cei dotaţi cu o configuraţie mult mai slabă decât a mea.